Junimea reloaded motto: cantati prin randuri simfonia din ganduri pentru cel din adancuri

6) Lucrare de Cristina Q, 18 ani, Curtici, jud. Arad
     media: 5.00 din 1 vot

Nota din jurnalul unei adolescente pesimiste...

"Mă simt părăsită…sunt părăsită… Aşa-mi derivă frustrarea…frustrarea-mi permanentă de ani încoace… Nici măcar atunci în momentele alea de rahat…cât de proastă mai poţi fi…
Mă simt tristă. Sunt tristă. Aşa-mi derivă deprimarea…deprimarea-mi nu atât de permanentă sau mai bine zis nu-ntr-atât de continuă ca şi frustrarea.
M-oi fi născut tristă? Faptul că am plâns la naştere îmi atrage toată tristeţea asta? De ce?
De ce sunt tristă? De ce sunt părăsită? De ce sunt frustrată şi deprimată? De ce nu sunt normală? Oare există cineva care sa-mi răspundă la aceste întrebări? Oare eşti chiar tu? Tu, raza mea de tristeţe? Raza mea de nefericire? De ce mă întristezi? De ce mă părăseşti? Ca să îmi alimentezi frustrarea, deprimarea, furia? Ca să mă simt eu mizerabilă?
Şi de ce reacţionez eu aşa? Doar ar trebui să nu-mi pese! Să nu-mi pese dar să apreciez. Să mă bucur, să râd. Să fiu superficială. Deci eu sunt problema. Eu nu-s cea normală.
Să fie oare gelozie? Să fie oare egoism? Să-mi fie oare dor de tine? Aşa mare dor? Căci sincer…
Chiar mi-e dor de tine! Mi-e dor nespus de mult! Mi se rupe sufletul de dor! Mi se rup ochii de dor! Mă şi gâdilă lacrimile pe nas…tot de dor! Mi-e dor de tine!
Aş ţipa de dor! Te-aş strânge de dor! Aş vorbi cu tine, tot de dor! Dar eu ce fac? Ce-am ales să fac? Să tac, să-mi plâng de milă! Să plâng în sinea mea, să plâng pe ascuns şi să nu-ţi spun, nici măcar să-ţi dau de înţeles cât de dor îmi este de tine!
Dar meriţi? Meriţi?
Normal că meriţi! Tot uit că era normal să faci ceea ce mi-ai făcut! Şi mai normal era ca eu să nu mă supăr, să nu mă întristez, să nu mă deprim… Dar uite că mintea mea bolnavă a făcut-o din nou! Şi cum să-mi iasă din cap că tu mă faci să sufăr? Că mi-e rău cu tine? Şi astfel prefer să nu te mai vad, să nu te mai aud!
De ce caut eu întotdeauna imposibilul? Intangibilul? De ce mă complic atât? De ce vreau să plâng în hohote şi doar îmi dau lacrimile? De ce mi-e dor de tine? De ce vreau să fac rău? De ce mă întristezi? De ce mă deprimi? De ce mă părăseşti? De ce mă simt frustrată? De ce?
…pentru că n-ai motive?... (cu siguranţă) "



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
X
Termeni si conditii de utilizare