Domnisoara este noul meu proiect , un forum de discutii cu si despre domnisoare care ruleaza pe SMF
Domnisoara te invita sa iei parte la discutii despre Frumuseţe şi Îngrijire , Relaţii şi Familie , Sex şi Educaţie Sexuala , Divertisment
Rangurile site-ului Domnisoara sunt :
Cand comunitatea Domnisoara se va mari vom mai adauga un rang special fiind numit " Domnisoara de Onoare "
Postand articole interesant si luand parte la discutii diverse poti deveni " Domnisoara Lunii " unde ti se va adauga un rang special in dreptul profilului
Te asteptam ! http://domnisoara.com/
''Ciocoflenderu',,
''F''ior intens
''l''asat a da sens
''o''menirii ce se va opri din mers
''r''amanandu-i tragicul vers :
''i''n curand ma alatur in stol
''n''eterminand al meu rol...
''P''iese insufletite de al sau geniu
''i''nutil orice pamantesc premiu,
''e''tern
''r''amanand al scenei prelat
''s''inguru'
''i''ntitulat :
''c''iocoflenderu'...
Mi-am permis sa scriu aceasta poezie pe data de 14.01.2009 la ora 4:35pm (dimineata) in semn de RECUNOSTINTA fata de SINGURUL ACTOR DE PRIMA MANA a acestei tari si de REVOLTA, geniu pe care in loc sa il protejam si sa ne bucuram de prezenta SA, il improscam cu mizerii...rusine sa va fie! nesatuilor de bani nemunciti si nefundamentati, JOSNICILOR!!! in viata mea nu am fost mai surprins in mod negativ de persoane care nici macar semeni de ai mei nu ii pot numi.
Persoanelor care au ajuns intamplator sau din curiozitate pe acet blog vreau sa le mulumesc anticipat ca vor zabovi cateva clipe din goana cu timpul pentru a regasi adevaratul spirit al acestei tari, si anume: POEZIA.
Rolul acestui proiect este acela de a reinvia puterea cuvantului.
Acum ma adresez ''TINTEI' acestui blog: Vreau ca cei ce scriu poezii sau orice alta manifestare culturala literara si nu au posibilitatea de a li se publica de catre o editura lucrarile, sa mi se adreseze prin e-mail: mr_cma22@yahoo.com , Toate lucrarile cu numele fiecrui creator in parte le voi posta pe acest blog, pentru a putea astfel sa devenim incet dar sigur cunoscuti, aducand ''JUNIMEA'' in prezent si de ce nu propulsand-o in viitor. Cu ajutorul vostru vom dezvolta acest proiect, de la un simplu blog vizitat din cand in cand,la, de ce nu, o revista pe care nu o voi intitula 'CONVORBIRI LIRERARE'' pentru ca nu vreau sa facem o copie a ceea ce a fost, vreau sa cred ca si noi putem fi creativi si orignali. M-am adresat adolescentilor dornici sa se afirme si nu numai...
Junimea a fost un curent cultural şi literar, dar şi o asociaţie culturală înfiinţată la Iaşi în anul 1863.
Un curent literar este adeseori o simplă construcţie istorică, rezultatul însumării mai multor opere şi figuri, atribuite de cercetători aceloraşi înrâuriri şi subsumate aceloraşi idealuri. Multă vreme după ce oamenii şi creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor şi rasunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiaţii şi afinităţi, grupând în interiorul aceluiaşi curent opere create în neatârnare şi personalităţi care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.
Fară îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. Sarcina istoricului care îşi propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voinţe şi ca tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar, dar şi o asociaţie.
Ea însă nu a luat naştere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeaşi vreme în Bucureşti) şi nu s-a menţinut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. ”Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar şi socio-politice.
Apariţia ei se datorează afinităţii viu resimţite dintre personalitatile întemeietorilor. Ea se menţine apoi o perioadă îndelungată prin funcţiunea atracţiilor şi respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi şi a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea, rămâne cine poate" este şi aceea pe care asociaţia ieşeana o adoptă pentru sine.
Desigur, nu numai instinctul vieţii menţine unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. Asociaţia doreşte să-şi dea o oarecare bază materială şi o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câstigă noi membri, se îngrijeşte de formarea noilor generaţii şi poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viaţă “Junimea”, produsul deliberat al voinţei de a se organiza, pluteşte duhul unei înţelegeri comune a societăţii, a culturii, a literaturii, iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă şi să-l arate lucrând în opere şi oameni.
Tudor Vianu punea în evidenţă patru serii de trăsături distincte ale junimismului: A. Spiritul filosofic B. Spiritul oratoric C. Ironia D. Spiritul critic E. Gustul pentru clasic şi academic
Fondarea Junimii
Societatea Junimea a luat fiinţă la Iaşi în anul 1863, din iniţiativa unor tineri reîntorşi de la studii din străinătate, în frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Teodor Rosetti. Ei îşi încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formulă masonică, junimiştii cînd vorbeau despre asta spuneau: "Originea Junimii se pierde în negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu îl ţinuse cu un an mai înainte, curând după instalarea sa la Iaşi, dovedise existenţa unui auditoriu cultivat, în stare să se intereseze de problemele ştiinţei, expuse în formele unei înalte ţinute academice. Experienţa este reluată în februarie 1864 cu puteri unite. În cursul aceluiaşi ciclu, abordând probleme dintre cele mai variate, Carp si Pogor vorbesc de câte două ori, iar Titu Maiorescu de zece ori. Apoi “Prelecţiunile populare” devin o lungă tradiţie a “Junimii” din Iaşi. Timp de şaptesprezece ani ele se urmează neîncetat, mai întâi asupra unor subiecte fără legatură între ele; apoi, din 1866, grupate în cicluri unitare; în fine, din 1874, prin intervenţia noilor membri, Lambrion şi Gheorghe Panu, asupra unor teme cum ar fi istoria şi cultura naţională. Astfel, de unde mai înainte se vorbise despre Elementele de viaţă ale popoarelor şi despre Cărţile omenirii, cicluri din 1874 şi 1875 limitează preocupările la elmentele naţionale ale culturii noastre şi la influenţele consecutive exercitate asupra poporului român. Curând, prin darul basarabeanului Caşu, nepotul lui Pogor, completat prin cotizaţiile membrilor ei, “Junimea” devine proprietara unei tipografii, trecută mai târziu în alte mâini. Asociaţia înfiinţează şi o librărie, pusă sub supravegherea lui Vasile Pogor, dar dispărută şi ea după o scurtă funcţionare. Existenţa tipografiei permite “Junimii” publicarea, începând din 1867, a unei reviste: Convorbiri literare, puse de la început sub conducerea lui Iacob Negruzzi. Această publicaţie se va bucura de cel mai înalt prestigiu în istoria literaturii române. Ea a impus, încă de la apariţie, o direcţie nouă, modernă, întregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic şi sentimentul valorii estetice. Încă de la începuturile ei, mişcată de conştiinţa primelor nevoi ale culturii româneşti în acel moment, “Junimea” abordează problema ortografiei româneşti, foarte acută în epoca trecerii de la întrebuinţarea alfabetului chirilic la cel latin. În şedinte însufleţite, ţinute de obicei în casa lui Vasile Pogor sau acasă la Titu Maiorescu şi dominate de personalitatea plină de prestigiu a acestuia din urmă, se discută probleme de ortografie şi limbă, se recitesc poeţii români în vederea unei antologii şi se compun sumarele revistei, uneori în hazul general pentru producţiile care trebuiau respinse. Convorbirile literare păstrează în cea mai mare parte urma activităţii “Junimea”, şi lectura atentă a revistei permite refacerea vieţii renumitei grupări literare şi a etapelor pe care le-a străbătut. Programul Junimii şi cercetări istorice recente ne îndreptăţesc să afirmăm că gruparea avea o importantă dimensiune masonică.
[modifică] Periodizarea Junimii
Curente culturale româneşti
Gândirism
Junimism
Latinism
Ortodoxism
Poporanism
Protocronism
Realism socialist
Sămănătorism
Sincronism
Trăirism
Ţărănism
În activitatea societăţii şi a revistei se conturează distinct trei etape.
[modifică] Perioada 1863- 1874
Prima etapă, numită şi "etapa ieşeană", se întinde de la întemeiere, în anul 1863, până în 1874, anul în care Titu Maiorescu, devenit ministru al Instrucţiunii publice, se mută la Bucureşti. În această etapă predomină caracterul polemic. Este epoca în care se elaborează principiile sociale şi estetice ale “Junimii”, aceea a luptelor pentru limbă, purtate cu latiniştii şi ardelenii, apoi a polemicilor cu barnuţiştii, cu Bogdan Petriceicu Haşdeu şi cu revistele din Bucureşti, duse nu numai de Maiorescu, dar şi în acţiuni colaterale de Gheorghe Panu, Teodor Vârgolici, Alexandru Lambrior, Vasile Burla, Alexandru Cihac. Este vremea în care “Junimea” provoacă cele mai multe adversităţi, dar şi aceea în care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Mihai Eminescu, aureola prestigiului începe să se formeze în jurul ei.
[modifică] Perioada 1874-1885
Între anii 1874 şi 1885 urmează a doua fază a “Junimii”, epoca în care şedinţele din Iaşi se dublează cu cele din Bucureşti, în diversele locuinţe ale lui Maiorescu şi în cele din urmă în armonioasa casă din strada Mercur, unde Vasile Alecsandri a citit Fântâna Blanduziei ,Despot-vodă; Caragiale a citit O noapte furtunoasă, apărute în aceeaşi perioadă în Convorbiri literare împreună cu operele lui Vasile Conta şi Ion Creangă. Este perioada de desăvârşire a direcţiei noi. În paginile revistei apar operele marilor clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, precum şi ale altor personalităţi din primul rang în artă, ştiinţă şi cultură. Este perioada de glorie absolută a revistei.
[modifică] Perioada 1885-1944
[modifică] 1886-1900
Perioada 1885-1944 este o perioadă mai lungă şi lipsită de omogenitate. Transferată la Bucureşti, revista îşi schimbă în mare măsură profilul, predominând cercetările istorice şi filozofice
În anul 1885 Iacob Negruzzi se mută la Bucureşti, luând cu sine revista a cărei conducere o pastreză singur până în 1893, pentru ca în 1895 să fie format un comitet care să îşi asume întreaga conducere a revistei.
Între anii 1885 şi 1900 principiile estetice ale junimismului au parte de o importantă dezvoltare. În aceeaşi perioadă are loc lupta “Junimii” cu socialiştii, acţiunea lui Titu Maiorescu fiind sprijinită de aceea a lui Petre Missir şi de a tinerilor discipoli P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinţi, Gr. Tausan etc. Deşi în acest interval Ion Luca Caragiale îsi continua colaborarea la Convorbiri literare, care se deschid şi gloriei tinere a lui George Coşbuc perioada dintre 1885 şi 1900 dă grupării şi revistei un caracter universitar predominant. Drumul prin Convorbiri literare devine drumul spre Universitate.
Este epoca în care se stabileşte pentru trei sau patru decenii de aici înainte configuraţia Universităţii, mai cu seamă a celei bucureştene şi în care, din cenaclul “Junimii”, se desprind figurile cele mai proeminente ale ştiinţei si oratoriei universitare.
[modifică] 1900-1907
În 1900 vechiul comitet se completează cu nume noi, provenind din domeniul ştiinţelor naturale. Nume noi se amestecă cu altele noi, mai puţine nume din sferele literare, mai multe din cele savante şi universitare. Animatorul comitetului este Ioan Bogdan care, în 1903, devine directorul revistei până în 1907, când revista trece sub conducerea lui Simion Mehedinţi.
Dacă până în 1900 revista îşi păstrase în primul rând tradiţionalul ei caracter literar şi filozofic, o dată cu intrarea lui Ioan Bogdan în comitetul de redacţie şi apoi cu trecerea lui la direcţia revistei, Convorbirile devin o arhivă de cercetări istorice, în paginile căreia se disting, alături de propriile studii ale lui Ioan Bogdan, acele ale lui Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga şi alţii. Şi dacă vechile lupte ale Convorbirilor literare fuseseră purtate pe teme de cultură generală, acum este vremea polemicilor erudite, ale lui Ioan Bogdan împotriva lui Sion, ale lui Nicolae Iorga împotriva lui A. D. Xenopol şi Tocilescnu a mai avut acelasi grad de popularitate ca si in anul 1980
[modifică] Ultima etapă
A cincea epocă a Convorbirilor cea care a început în anul 1907, coincide cu lunga direcţie a lui Simion Mehedinţi, în timpul căreia arhiva de cercetări istorice se completează cu una de filozofie, unde apar contribuţiile gânditorilor, la începuturile lor atunci: Ioan Petrovici, C. şi M. Antoniade, Mircea Djuvara, Mircea Florian.
Figura literară cea mai importantă a epocii este Panait Cerna, a cărui colaborare începuse însă de sub direcţia anterioară. În latura îndrumării critice nimic nu poate fi pus alături de marea epocă ieşeană şi nici de dezvoltarea ei ulterioară prin contribuţia lui P.P Negulescu şi a lui Mihail Dragomirescu. Apariţia lui Eugen Lovinescu este de scurtă durată, rostul criticului urmând să se precizeze mai târziu. Convorbirile literare au avut totuşi controverse şi în această perioadă cu revistele Viaţa nouă şi cu Viaţa românească.
Lipsite însă de sprijinul unor noi şi puternice talente literare, Convorbirile literare încep să piardă din vechiul prestigiu până când, în 1921, Simion Mehedinţi predă conducerea lui Al. Tzigara-Samurcas care, împreună cu arhitectul Al. M. Zagoritz, se remarcase încă din perioada vechii conduceri prin studii de arta romanească veche şi populară. Nici noua direcţie nu izbuteşte însă să impună revista în rolul ei de altădată. O viziune asupra întregii “Junimi” nu va mai fi posibilă decât după ce va fi cuprinsă întreaga arborescenţă a mişcării, dezvoltată prin silinţele celei de-a doua generaţii de scriitori şi gânditori junimişti.
Activitatea membrilor de bază ai Junimii
Mentorul Junimii, Titu Maiorescu, se detaşează prin publicarea mai multor studii şi cercetări, pe baza cărora se structurează principiile filozofice şi estetice ale culturii române. Dintre acestea amintim:
Despre scrierea limbii române (1866)
O cercetare critică asupra prozei române de la 1867 (1867)
Direcţia nouă în poezia şi proza română (1872)
Neologismele (1881)
Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885)
În prima lucrare, Maiorescu pledează pentru scrierea fonetică, susţinând ideea, novatoare pentru vremea aceea, că scrierea trebuie să reflecte schimbările survenite în evoluţia sunetelor limbii. Respinge alfabetul chirilic, susţinând folosirea literelor latine. Argumentează şi probează necesitatea îmbogăţirii limbii, pe căi externe, prin introducerea neologismelor, combătând, în acelaşi timp, calcul lingvistic şi tendinţele de stricare a limbii (Neologismele).
Ideile, privind procesul de desăvârşire a limbii române literare, emise de Titu Maiorescu, sunt larg receptate, încât, în anii 1880 - 1881, Academia Română îşi însuşeşte aceste principii, contribuind astfel, în mod efectiv, la unificarea limbii române moderne.
În celelalte lucrări, Maiorescu fundamentează teoretic conceptele estetice şi direcţiile criticii literare. Pornind de la estetica lui Hegel, în lucrarea O cercetare critică asupra poeziei române (1867), el conchide că „frumosul este ideea manifestată în materie sensibilă“, de unde artele se diferenţiază între ele, pornind de la materialul prin care se concretizează ideea. Muzica, de pildă, se bazează pe sonuri, în timp ce sculptura se reflectă prin piatră, lemn sau alte materiale.
Realizând, într-un anume fel, deosebirea dintre forma şi fondul operei literare, Maiorescu stabileşte, pentru prima oară, conceptele: „condiţia materială“ şi „condiţia ideală“ a poeziei, demonstrând că, nu cuvintele, în cazul literaturii, reprezintă materialul ei, ci imaginile ce se nasc în mintea noastră cu ajutorul lor.
[modifică] Ion Luca Caragiale
Problema moralităţii artei este definită în Comediile d-lui I.L. Caragiale. Operând cu elemente specifice analizei estetice şi ştiinţifice, criticul arată că arta devine morală prin propria sa valoare estetică şi nicidecum prin ideile morale pe care le conţine.
[modifică] Mihai Eminescu
În anul 1872, în lucrarea Direcţia nouă în poezia şi proza română, el îl aşază pe Eminescu, în fruntea pleadei poeţilor, imediat după bardul de la Mirceşti, pe baza celor patru poezii publicate în Convorbiri literare, intuind geniul acestuia şi arătând că este „un om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, (...) dar în fine poet, poet în toată puterea cuvântului.“
Dovedind o concepţie unitară, în întregul proces de dezvoltare şi consolidare a civilizaţiei române moderne, respingând fără ezitare imitaţia şi împrumutul, orice forme care nu se întemeiau pe fondul nostru autohton şi nu se puteau integra organic în specificul nostru naţional, Societatea Junimea şi revista Convorbiri literare au constituit avanpostul cel mai înaintat de direcţionare a culturii noastre moderne.
[modifică] Concluzii
Astăzi se poate afirma că, atât de controversata, în perioada postbelică, teorie a „formelor fără fond“, elaborată de Maiorescu, a răspuns, în timp, necesităţilor obiective de respingere a mediocrităţii şi a altor forme de impostură manifestate în artă.
Junimea şi Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura şi literatura română. După cum este unanim recunoscut şi după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi şi exegeţi ai activităţii Junimii, trebuie să recunoaştem că, spiritul junimist a făcut să triumfe ideea conform căreia, în evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică, indiferent de ideea tematică.
Interesante şi instructive Memorii de la Junimea au lăsat doi dintre participanţii la lucrările societăţii, George Panu, Ioan Slavici şi Iacob Negruzzi, fiul lui Costache Negruzzi . Evident un alt material foarte bogat se găseşte în Însemnările zilnice, jurnalul intim al lui Titu Maiorescu
Avant
Eu stanca cu a mea dorinta fumegand
profit de ultimile forte a slabitului vant,
ce nu s-a mai lasat de valuri frant,
pentru a ma desprinde de malul spumegand
si astfel desi in farame am sa ma sparg
voi putea intr-un inceput ajunge-n larg
unde devenit finul nisip din adancuri
fie sa ma oglindesc prin ganduri
in cerul pentru care pot fi tot ce-nseamna instelat
putand sa-mi privesc doar noaptea tarmul abandonat,
fie sa ma inalt prin curcubeu pe bolta senina
contopindu-ma in soarele ce insa are o vina:
‘’malul s-a surpat asteptand stanca sa revina’’.
Revin…
…dupa declinul abrupt
ce mi-a stins visul ce abia a erupt,
ca un dulce fior
singur in zbor
purtat de un dor
prin banalul decor:
’’Prin gand sa-mi iau avant
contra acestui vant
ce a spulberat al meu cant,
vrand a-mi cere
cat voi mai fi prin trecere
sa gust din intrecere,
caci viitorul mi se pare
tasnit din zbuciumate izvoare
si scurs pe nisipuri miscatoare.’’
În gânduri...
...creez
o lume in care evadez
,in gasirea propriului miez.
...zdrobesc
ceea ce iubesc
caci ma-ndoiesc.
...zbori
pana in zori
spre zari.
...visezi
ce ai sa pictezi
fara sa vezi.
...salvezi
ce ai vrea sa pastrezi
fara sa sti cum e sa pierzi.
...sunt eu,
desi recunosc cu greu,
caci nu pot fi asa mereu.
...traiesc
mai intens decat ar fi firesc,
deoarece de realitate ma feresc.
...lupt,
cu mine, cel rupt
de adevaru-mi abrupt.
...rămân,
deşi aş vrea să amân
clipa-n care m-alătur de-al meu Stăpân.
Ma inalt...
...de la al meu sat
parasit si uitat,
cu miros de nuci
si primitoare cruci,
spre abstractul din zare
in care
imi rasare
acest astru far’ de culoare,
si catre o raza de soare
dintr-un abis de mare
pana ce voi pica in uitare.
Din zbor…
…pornesc
in a cucerii ceea ce privesc,
si asi vrea daca tot ne-a fost sortit a ne intalni
sa profitam si al nostru adevar a nu-l mai feri.
…zambesc
caci stiu ca am inceput deja sa reusesc
sa am parte de ceea ce nici macar nu am indraznit
cu gandul a spera din clipa-n care te-am zarit.
…ma opresc
din a-ti spune prin cuvinte…te iubesc
deoarece mi-asi dori prin tacere sa traim
ceea ce acum pana la infinit simtim.
Comprim…
…un infinit de stele cu care finisez un trup
dupa care m-apuc niste raze din soare sa rup
le amestec cu zapada si tot nu obtin ceva mai pur si sensibil
decat tine s-a ta gingasie ce m-au schimbat vizibil.
…nostalgicele amintiri
schitate de ale tale priviri
ce ascund oceane de trairi
datorate unei interzise iubiri.
…tot ce e in jur
vrand sa ma asigur
ca sigur nu-s singur.
…intr-un vers
acest univers
prea intens,
pentru a fi imens.
…ale noastre trairi
in goale priviri
strajuite de zidiri
cladite de foste iubiri.
Intr-o rama pusa-n cui
O tenta rozalie
pe o planja vie,
un calator parfum
provenit din teii ce-nsotesc un drum.
O pata, imensa, galbuie
al carei nuante, prin raze, ajunge-n vie,
strecurandu-se si pulverizand norii
stapaniti de aburii culorii.
O pastelata ce canta-n corul
ce ne starneste dorul,
se-ndreapta, deasupra macilor, catre casuta
de langa lacul unde a oprit caruta.
Astfel mi se umple golul
prin fereastra pusa-n holul
ce-mi pastreaza legatura cu exteriorul,
si privind…imi ramane put interiorul.
Franturi…
…ale unor faze
amintite de ultimile raze
ce le sorb dintr-un apus
ce demult s-au scurs si dus
luand cu ele al meu suflet stors
ce din al noptii abis s-a intors
pentru a se bucura de mult asteptatul rasarit
ce din pacate de prea putine ori a fost zarit
dar care acum cu ale sale magice picaturi
imi inapoiaza ratacitele si farmecele saruturi
invaluindu-ma cu petale de roze ce se topesc
si a mea fiinta intr-u totul insfarsit o implinesc.
…care si acum al meu gand il rascolesc
si despre care tot ce stiu e ca-l silesc
sa le intregeasca cu cicatrizatele arsuri
ce numai din vina alor tale mincinoase guri
au ajuns atunci demult sa ma faca sa cred ca sunt vrajit
in timp ce defapt intentionat de tine eram otravit
caci tocmai pe mine te-ai hotarat sa te razbuni
pentru toti din viata ta de pana atunci ce s-au dat drept buni
pana ce si-au atins scopul de a le cadea ca o naiva in plasa
ramanand acea tava oferita pe a lor lipsita de scrupule masa
iar acum dupa toate astea vrei sa te consolezi cu mine si sa te iert
dar tin sa-ti spun ca m-ai schimbat in asa fel incat am devanit inert.
…venite dintr-o alta viata
ce parca asi fii strabatut-o in maini pe o ata
pe care am incercat s-o tai ca sa simpt iarasi ca traiesc
si sa mai pot vreodat’ sa spun si sa fiu sigur ca iubesc
tot ce inca-i minunat si ma inconjoara
macar de asi sti ca ar fii pentru ultima oara,
dar acest lucru nu s-a intamplat
caci ea s-a incapatanat
facandu-ma sa tresar in fiecare noapte
concretizandu-se in ale trecutului insistente soapte
ce sigur nu-mi vor da pace pana ce nu ma vor face sa uit
tot ce pentru mine intr-un inevitabil sfarsit vor ramane ca un mit.
La alt nivel...
...am ajuns
dar nu-mi e de-ajuns
caci dorinta de bine
cu zile goale si nopti pline
ma face sa nu ma mai abtin
din setea de euforie
a carei dependente m-a facut zdrente
iar tot ce obtin :
ma instrainez de pura copilarie.
Stele de nea
Din a ta privire cerne
un ocean de stele
ce s-astern rebele
ramanand pe chip eterne.
ele au puterea de a ma patrunde
a niste cristaline unde,
pana ajung lin
doar cele alese,
sa-mi atinga fin
corzile dese.
Fara a lor vecie
totul in mine nu mai invie,
caci asi ramane nu clipele goale
ce ma lasa sa ma rostogolesc, pe zapada, la vale.
Episod
Din acest imens
ai ales ce-a fost mai intens.
M-ai intalnit
te-am starnit,
m-ai atins
te-ai aprins,
m-ai intins
te-am invins,
te-ai plans
te-am strans
si-am prins
zambetu-ti stins.
M-ai vrut
m-ai avut
m-ai pierdut.
Praf de stele
Ai dizolvat ceata inimii mele
cunoscandu-mi secretele
ce-mi hranesc regretele
caci inca ma ranesc amintirile
care umplu acest gol al priviri-mi grele
si doar razele
au asteptat soarele
care topesc petalele
numarand zilele
cat sunt aici clipele
ce-mi implinesc visele
in care cerne
pe ale
tale
cristaline
gene
…praf de stele.
N-ai ajuns, n-am ajuns...
N-ai ajuns sa te urasti
ca nu sti cum sa-ti lasi inima sa arate ca poti sa iubesti,
N-am ajuns dects a cred ca te cunosc
desi pentru o clipa am reusit sa te cuceresc,
N-ai ajuns sa ai parte de increderea de sine
iar eu asteptam, in zadar, sa ai incredere in mine,
N-am ajuns sa intalnesc o persoana mai vulnerabila pana la tine
dar care sa-mi lase impresia ca totul este bine,
N-ai ajuns a-ti da sansa cu adevarat
de a ma cunoaste, si m-ai ratat,
N-am ajuns sa inteleg
de ce tu gandesti: ''in functie de ce zice lumea il aleg''.
N-ai ajuns decat sa cred ca meriti sa te iubesc,
N-am ajuns decat sa ma ranesc...
M-am pierdut…
…in ceea ce am cerut,
…cand ai aparut,
…pana am obtinut ce-am vrut,
…odata cu tot ce am avut,
…cand cu adevarat m-a durut,
…in jocul vioi dar mut,
…caci mi s-a parut,
…dupa ce-am crezut,
…fiind prea mult cernut,
…din clipa-n care n-am mai putut,
…considerandu-ma rebut,
…in raspunsurile ce le caut,
…asemenea vantului ce a trecut,
…la sfarsitul unui inceput,
sau poate la inceputul unui sfarsit...
5 minute
Daca 5 minute ai mai fi langa mine,
As uita de toate si as sta cu tine.
Mi-as declara iubirea cu focuri aprinse,
M-as smulge din vraja iubirii ascunse.
Nimic in lume n-ar conta,
Doar tu si eu privind o stea.
Sub vraja iubirii amandoi am trai,
Nimeni pe lume nu ne-ar desparti.
Dar 5 minute ar fi prea mult,
Vraja iubirii n-a mai fost un scut.
Timpul n-asteapta a noastra idila,
Ai plecat cu privirea dulce-senina.
Cerul si-a luat de-acum tributul,
Doar sufletul meu cuprinde pamantul.
Te caut-amarnic dar nu te gaseste,
Ar vrea sa te vada dar nu te zareste.
O stea intre toate straluce mai tare,
E vraja iubirii ce niciodata nu moare.
Nu tine cont de esti mort sau in viata,
Senina ca lumina de dimineata.
Daca 5 minute ai fi stat langa mine,
In ele-as fi cuprins o viata cu tine.
Acum ma uit la cerul plin de stele,
Te cauta sufletul meu printre ele.
Atunci cand…
Atunci cand am crezut ca te-am uitat pe tine,
Atunci cand linistea se asternuse-n mine,
Atunci cand soarele zambea fara rusine,
Atunci si doar atunci eu te-am pierdut pe tine.
As vrea atat de mult sa nu-mi mai fie dor,
As vrea ca o secunda pe al tau brat sa mor,
As vrea ca niciodata sa nu te fi pierdut,
As vrea ca tu iubite, sa nu mai fi tacut.
Credeam ca aveam totul si totusi am nimic,
Credeam ca aveam timpul, dar el m-a nimicit.
Credeam ca stai cu mine dar totusi ai plecat,
Credeam ca ti la mine dar nu ti-a mai pasat.
Demon cu chip de inger
Esti hipnotizat,
o papusa cu sfori,
caracatita iti dirijeaza toate miscarile,
te-a otravit,
ti-a dat sa sugi din ea,
esti ca si ea plin de rautate,
duhnesti a egoism,
te scufunzi intr-un ocean de minciuni,
esti drogat,
fumezi suferinta altora,
iti injectezi lacrimile mele amare,
inhalezi amaraciunea din sufletul meu,
te hranesti cu declinul altora,
demon cu chip de inger.
Nota din jurnalul unei adolescente pesimiste...
"Mă simt părăsită…sunt părăsită… Aşa-mi derivă frustrarea…frustrarea-mi permanentă de ani încoace… Nici măcar atunci în momentele alea de rahat…cât de proastă mai poţi fi…
Mă simt tristă. Sunt tristă. Aşa-mi derivă deprimarea…deprimarea-mi nu atât de permanentă sau mai bine zis nu-ntr-atât de continuă ca şi frustrarea.
M-oi fi născut tristă? Faptul că am plâns la naştere îmi atrage toată tristeţea asta? De ce?
De ce sunt tristă? De ce sunt părăsită? De ce sunt frustrată şi deprimată? De ce nu sunt normală? Oare există cineva care sa-mi răspundă la aceste întrebări? Oare eşti chiar tu? Tu, raza mea de tristeţe? Raza mea de nefericire? De ce mă întristezi? De ce mă părăseşti? Ca să îmi alimentezi frustrarea, deprimarea, furia? Ca să mă simt eu mizerabilă?
Şi de ce reacţionez eu aşa? Doar ar trebui să nu-mi pese! Să nu-mi pese dar să apreciez. Să mă bucur, să râd. Să fiu superficială. Deci eu sunt problema. Eu nu-s cea normală.
Să fie oare gelozie? Să fie oare egoism? Să-mi fie oare dor de tine? Aşa mare dor? Căci sincer…
Chiar mi-e dor de tine! Mi-e dor nespus de mult! Mi se rupe sufletul de dor! Mi se rup ochii de dor! Mă şi gâdilă lacrimile pe nas…tot de dor! Mi-e dor de tine!
Aş ţipa de dor! Te-aş strânge de dor! Aş vorbi cu tine, tot de dor! Dar eu ce fac? Ce-am ales să fac? Să tac, să-mi plâng de milă! Să plâng în sinea mea, să plâng pe ascuns şi să nu-ţi spun, nici măcar să-ţi dau de înţeles cât de dor îmi este de tine!
Dar meriţi? Meriţi?
Normal că meriţi! Tot uit că era normal să faci ceea ce mi-ai făcut! Şi mai normal era ca eu să nu mă supăr, să nu mă întristez, să nu mă deprim… Dar uite că mintea mea bolnavă a făcut-o din nou! Şi cum să-mi iasă din cap că tu mă faci să sufăr? Că mi-e rău cu tine? Şi astfel prefer să nu te mai vad, să nu te mai aud!
De ce caut eu întotdeauna imposibilul? Intangibilul? De ce mă complic atât? De ce vreau să plâng în hohote şi doar îmi dau lacrimile? De ce mi-e dor de tine? De ce vreau să fac rău? De ce mă întristezi? De ce mă deprimi? De ce mă părăseşti? De ce mă simt frustrată? De ce?
…pentru că n-ai motive?... (cu siguranţă) "
Progres fara cultura nu concep.
Daca ne dorim un progres real, cultura nu ar trebui sa se vanda asemenea unei dame de companie.
De ce doar cei cu bani sa aibe asigurat acces la cultura?
Haideti sa ii dam viata la sintagma ‘’egalitate de sanse’’, in constitutie este amintit doar conceptul la articolul 16.
Societatea din ziua de astazi este atat de pastelata si datorita privarii celor saraci de cultura, care, la randul lor s-au nascut saraci, fara a lor vina, din cauza parintilor care nu au avut nici ei parte de carte, nu pentru ca nu ar fi vrut, sau nu ar fi fost in stare, ci pentru ca nu au putut, datorita generatiilor precedente.
‘’Lumea buna’’, zic eu, are merite dar ar trebui sa aibe si responsabilitati fata de ‘’oamenii de rand’’; de la ea ar fi cazul sa avem pretentii, sa-si justifice meritele atata timp cat pretinde ca e un model. Aceasta prapastie intre ‘’lumea obijnuita’’, asha cum o numiti voi, si ‘’inalta societate’’ tot cultura o genereaza.
Concluzie: Datorita faptului ca ‘’aristocratii’’ mereu ‘’s-au lovit’’ de ‘’plebe’’, INDEMNUL MEU, PENTRU UN PROGRES EFICIENT, ESTE ACELA DE A FI GRATUIT ACCESUL LA CULTURA.
La ce folos este garantat prin constitutie la articolul 32 ‘’dreptul la invatatura’’ si prin articolul 33 ‘’dreptul la cultura’’, atata timp cat incepand cu gradinita si terminand cu studiile superioare exista taxe iar cartile costa?...
A soarelui glas...
''L''ucirea vocii
''a''ctorului grabit,
''u''n strop de lumina in acest infinit
''r''apit de ceruri caci prea mult a fost iubit,
''a''cest inger al cantecului ce in veci va zambi.
''S''tatui am ramas
''t''recand prin acest ceas,
''o'' raza de lacrimi a putut sa las'
''i''ubirea ce a aprins focul stins de al sortii pas,
''c''are desi nu a apucat al sau dorit rol al juca, a ramas:
''a'' soarelui glas...
Dumnezeu ia mai repede pe cei ce ii iubeste mai mult...sincere condoleante...poezie scrisa de Constantin Mirea Adrian in acea seara.
|
|
|
|
| << | 2012.Februarie | |
|---|
| | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | | |
''Cunoasterea este ea insasi o putere''-Francis Bacon
''Cultura este libertate''-Goethe
Daca albina va disparea umanitatea nu va avea decat 3 ani de existenta “A. Einstein”
“Cheama norocul în ajutor, dar da si din maini.”/“Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins.” Plutarh
Zgarcenia pierde totul, vrand sa castige totul- L’avarice perd tout, en voulant tout gagner - La Fontaine
Invatata sa intelegi mai intai si apoi sa fii inteles. (Beca Lewis Allen)
Mi-a luat toata viata sa inteleg ca nu trebuie sa inteleg totul. (Rene Coty)
Este mai bine sa intelegi bine intr-o mica masura decat sa intelegi total gresit. (Anatole France)
Inainte sa ne iertam unul pe altul , trebuie sa ne intelegem unul pe altul. (Emma Goldman)
“Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat. Trebuie sa fii trist ca nu ai facut nimic remarcabil” (Confucius)
“Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa iti mearga mintea” (Georges Brassens)
“Numai dupa invidia altora iti poti da seama de propria ta valoare” (Tudor Musatescu)
“E loc sub soare pt toata lumea, mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra” (Jules Renard)
Intrebarea daca un computer gandeste este ca si intrebarea daca un submarin inoata.” — Edsgar Dijkstra
“Sa traiesti pe pamant poate fi scump, dar include o calatorie gratuita in jurul soarelui in fiecare an.” — Ashleigh Brilliant.
“Traim intr-o era in care pizza ajunge la noi acasa mai repede decat politia.” — Jeff Marder.
Un intelectual e cineva care a gasit ceva mai interesant decat sexul.” — Edgar Wallace.
“Intr-o tara subdezvoltata sa nu beti apa. Intr-o tara superdezvoltata sa nu respirati aerul.” — Jonathan Raban.
“Noua Zeelanda este o tara cu trei sute de milioane de oi, iar trei milioane din ele se considera oameni” — Barry Humphries.
“Singurele cuvinte in engleza pe care le-am vazut in Japonia: SONY si MITSUBISHI.” — Bill Gullickson.
“Homosexualitatea in Rusia e o crima si pedeapsa inseamna sapte ani de puscarie, inchis alaturi de alti barbati. Lista de asteptare se intinde pe trei ani.” — Yakov Smirnoff.
“Nu vreau lingai in jurul meu. Vreau ca toti sa-mi spuna adevarul-chiar daca asta i-ar costa slujba.” — Samuel Goldwyn.
“Doctorul mi-a dat sase luni de trait, dar cand n-am putut plati factura mi-a mai dat sase.” — Walter Matthau.
“In fiecare dimineata ma uit in Forbes la cei mai bogati oameni ai Americii. Daca nu sunt acolo, plec la munca.” — Robert Orben.
“O parte din cei 10 millioane $ le-am cheltuit la jocuri de noroc, o parte pe femei. Restul i-am tocat aiurea.” — George Raft.
“Nu-i suficient sa faci tot ce-i mai bun. Intai trebuie sa stii ce sa faci, APOI sa faci ce-i mai bun.” — W. Edwards Deming
“Succesul inseamna sa mergi din esec in esec fara sa-ti pierzi din entuziasm.” — Winston Churchill
“Nu lua viata in serios. Nu o sa iesi din ea viu.” — Elbert Hubbard
“Singurul mod de a va face calculatoarele sa mearga mai repede este sa le aruncati pe fereastra.” — Robert Paul
“Sa nu faci nimic e tare greu. Nu stii cand ai terminat.” — Leslie Nielsen
!!!Any man who can drive safely while kissing a pretty girl is simply not giving the kiss the attention it deserves.- Un om care conduce masina in siguranta in timp ce saruta o persoana, inseamna ca nu acorda sarutului destula atentie.
Anyone who has never made a mistake has never tried anything new - Daca cineva nu a gresit niciodata, inseamna nu a incercat sa faca nimic nou.
Common sense is the collection of prejudices acquired by age eighteen -Bunul simt este o colectie de prejudecati adunate pana la varsta de 18 ani.
Everyone should be respected as an individual, but no one idolized. - Oricine trebuie respectat ca individ, dar niciodata idolatrizat.
I am enough of an artist to draw freely upon my imagination. Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world - Sunt destul de bun ca artist incat sa pot desena lasandu-ma purtat de imaginatie. Imaginatia e mai importanta decat cunoasterea pentru ca cunoasterea e limitata. Prin imaginatie poti inconjura lumea.
If A is success in life, then A equals x plus y plus z. Work is x; y is play; and z is keeping your mouth shut. - Daca “A” reprezinta succesul in viata, atunci “A” este egal cu “x” plus “y” plus “z” . “X” reprezinta munca , “y” distractia si “z” inseamna sa-ti taci din gura.
Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning. - Invata din ziua de ieri, traieste pentru ziua de azi si spera pentru ziua de maine . Lucrul important este sa nu te opresti din a pune intrebari.''Albert Einstein''
#“Nimic nu slabeste si nu distruge corpul omului ca o lunga inactivitate fizica.”
“Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noştri.”
“Inteligenţa este aroganta educata.”
“Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.”
“Love is composed of a single soul inhabiting two bodies.”(Dragostea este compusa dintr-un sigur suflet care traieste in doua corpuri.)
“You will never do anything in this world without courage. It is the greatest quality of the mind next to honor.”(Nu poti reusi nimic fara curaj. Este cea mai mare calitate a omului dupa onoare.)
“The energy of the mind is the essence of life.”( Energia mintii reprezinta esenta vietii.)
“Criticism is something we can avoid easily by saying nothing, doing nothing, and being nothing” (Critica este un lucru pe care il putem evita foarte usor nezicand nimic, nefacand nimic, fiind nimic.)# Aristotel
|
